Tot plimbându-mă pe acolo, am aflat mai târziu şi răspunsul: veveriţele erau atrase de oamenii care aduseseră nuci special pentru ele. Am primit şi eu două nuci de la o doamnă care a văzut mirarea de pe faţa mea, şi am intrat în jocul lor: am ciocnit nucile între ele. La un moment dat, o veveriţă mai curajoasă s-a apropiat de mine, şi a vrut să fie răsplătită pentru asta. Prima dată a fost un eşec: mie îmi era frică de veveriţă (să nu mă muşte), veveriţei îi era frică de mine, aşa că trăgeam amândouă de nucă, până când ea s-a speriat şi a fugit. Am reuşit să îi dau nuca a două oară, şi a plecat fericită.

Dar la un moment dat, când mi s-au terminat proviziile, am încercat să le atrag cu ghinde. A mers o singură dată, căci a doua oară s-au prins că nu mai am nimic bun pentru ele, şi m-au ocolit.

Dacă nu aveţi ce face într-o după-amiază, daţi o fugă până în Herăstrău. Aveţi distracţia garantată cu atâtea veveriţe care fac provizii pentru iarnă!

Halloween-ul îşi are originile în tradiţiile civilizaţiei celtice, care celebra la sfârşitul lunii octombrie încheierea verii printr-o  sărbătoare numită Samhain. Celţii credeau că în această perioadă, graniţa între lumea reală şi lumea spiritelor este foarte subţire, spiritele putând să treacă în lumea vie reîncarnându-se în animale, adeseori în pisici negre. Oamenii credeau că pot evita fantomele dacă pleacă de acasă în noaptea Halloween-ului. În plus, se costumau în personaje negative  pentru ca spiritele să nu îi recunoască, şi să îi lase în pace, crezând că şi ei sunt la rândul lor fantome.

Focurile de tabără erau un mod de a sărbători Samhain-ul, celţii le aprindeau în vârfuri de deal pentru a alunga spiritele rele, dar şi pentru că sărbătoreau venirea iernii şi sacrificau animale pentru a avea provizii în anotimpul rece.

Care sunt cele mai cunoscute tradiţii şi simboluri legate de Halloween?

Jack-o’-Lantern: este vorba despre clasicul dovleac scobit şi decupat astfel încât să aibă o faţă de sperietoare. Înăuntru se aşază o lumânare, pentru ca lumina să iasă prin orificiile sculptate. Iniţial, s-a folosit un nap, însă dovleacul este o legumă mai comună şi mai uşor de folosit.Folclorul irlandez explică legenda lui “Jack the Lantern” astfel: Jack era un irlandez care a păcălit Diavolul să se urce într-un măr, şi apoi a crestat în trunchiul copacului semnul crucii, blocându-l între crengi. Atunci când a murit, Jack nu s-a putut duce în Rai din cauza zgârceniei şi răutăţii sale, şi nici în Iad, pentru că Diavolul şi-a amintit de întâmplarea cu mărul. Aşa că a rămas pe Pământ. Diavolului i s-a făcut milă de el, şi i-a dat o bucată de cărbune pentru a-şi lumina calea, iar Jack a pus cărbunele aprins într-un nap scobit pe dinăuntru, pentru ca lumina să reziste cât mai mult.

Merele: sunt asociate cu zeităţi feminine, nemurire, înviere. Dacă sunt tăiate transversal, atunci seminţele formează o pentagramă (stea cu 5 colţuri), un simbol ocult cu multe interpretări. Merele erau prezente în multe jocuri de Halloween: cel mai practicat este acela de a prinde cu dinţii un măr legat cu o sfoară, sau care pluteşte într-o galeată cu apă; se credea că primul care reuşeşte să muşte mărul se va căsători cel mai repede. O superstiţie legată de măr era că la cojirea lui, se spunea că cel care obţine coaja cea mai lungă va trăi cel mai mult.

Colindatul: este un obicei creştin, care se bazează pe faptul că la sfârşitul lunii octombrie/începutul lui noiembrie, atunci când se sărbătorea Ziua Tuturor Sfinţilor, creştinii mergeau din casă în casă şi cereau mâncare în schimbul rugăciunilor pentru rudele decedate ale locatarilor.

Cum se sărbătoreşte Halloween-ul în România?

Halloweenul este considerata de mulţi români o sărbătoare comercială, aşa că veţi întâlni aproape în orice oraş cluburi sau discoteci care găzduiesc o seară cu costumaţii, pe 31 octombrie.

La grădiniţe/şcoli se practică fabricarea de costume, diverse decoraţiuni şi sculptarea dovlecilor pentru a face felinare.

Cinematografele au programe speciale pentru Halloween, care includ filme horror.

Nu se merge la colindat după dulciuri, aşa cum se practică în America.

Aşa cum s-a întâmplat cu multe obiceiuri, va mai dura o vreme până când va fi acceptat/tolerat de către români.Nu trebuie să uităm că fiecare are dreptul la o opinie şi toţi suntem liberi să facem ce ne place, atâta vreme cât nu îi deranjează pe ceilalţi. Aşa că vă urez Halloween fericit, în cazul în care îl sărbătoriţi!

Ştiind că avem x prieteni plus persoana în cauză, să se caute modalitatea cea mai bună pentru a petrece o seară frumoasă împreună, folosind teorema cafenelei.

Nu am avut norocul de a avea ca temă pentru facultate probleme atât de uşoare, însă am considerat-o o problemă suplimentară, şi am rezolvat-o cu succes, respectând condiţiile date.

Cafeneaua s-a numit Lente. Nu auzisem până atunci de ea, însă am rămas plăcut impresionată. Acolo am petrecut o seară boemă, înconjuraţi de tot felul de studenţi artişti, fotografi, scriitori şi lume interesantă în general.

Încă de la intrare, m-am simţit ca şi când aş fi fost în casa unor vechi prieteni, căci atmosfera era foarte călduroasă. Aşadar, am purces la activităţile ce se petrec în mod normal în “sufrageria” celor de la Lente: am luat câteva cărţi pentru răsfoit, am comandat ceai, care ne-a fost servit într-un ceainic-ceaşcă foarte drăguţ (vă recomand Bananas), ne-am potolit foamea cu un delicios gulaş unguresc, siiii… am jucat Rummy.

Din toate acestea, rezultă prin inducţie că ne-am simţit excelent la cafeneaua Lente, şi că este un mod perfect de a petrece o seară ploioasă de toamnă.

Victor Hugo spune că în natură, “turistul vine să îşi bucure ochii; gânditorul găseşte o carte imensă unde fiecare stâncă e o scrisoare, unde fiecare lac este o frază, unde fiecare sat este un accent şi de unde iese un fum de amintiri de mii de ani vechime”.

Aşa se întâmplă şi cu Maramureşul, acest tărâm idilic, cu un pronunţat accent pastoral: oricine va străbate ţinutul Maramureşului va rămâne impresionat de frumuseţea peisajelor, de pomii înfloriţi primăvară, de verdele crud al verii, de frunzele multicolore ale toamnei sau de nămeţii albi ai iernii.

Duminica este zi de sărbătoare în Maramureş. Nimeni nu munceşte, nu spală, nu coase. Dimineaţa se adună cu mic cu mare sătenii îmbrăcaţi în port popular, şi se îndreaptă spre locul de rugăciune. Fie că este vorba de o mânăstire veche de sute de ani, sau de bisericuţa din sat, oamenii sunt evlavioşi şi iau în serios credinţa în Dumnezeu.

Fiindcă tot a venit vorba de lăcaşuri religioase, să amintesc câteva mânăstiri pentru a căror frumuseţe Maramureşul este atât de renumit. Acestea au în comun faptul că sunt înguste, dar înalte, cu turle suple şi lungi la capătul vestic al clădirii.

Biserica de lemn din Ieud Deal a fost construită în anul 1364 în stil maramureşean, din lemn de brad, cu picturi interioare în stil bizantin primitiv. Aceasta este una dintre cele mai vechi mănăstiri de lemn din Europa, în 1999 fiind inclusă de UNESCO pe lista monumentelor cu valoare de patrimoniu cultural mondial.

Biserica de lemn din Poienile Izei, deşi este “flancată” de o catedrală impunătoare construită chiar la câţiva zeci de metri depărtare, are o vechime de sute de ani. Lemnul vechi a căpătat miros de tămâie, şi prin ferestruicile înguste intră raze timide de soare.

Mănăstirea Bârsana, alături de ansamblul monahal construit în împrejurimea ei formează un adevărat colţisor de Rai. Complexul este compus din: poarta specifică maramureşeană, turnul cu clopotniţa, biserica (cu o înălţime de 57m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiştrilor, casa (atelierul) artiştilor şi muzeul din incinta mănăstirii. Primele atestări ce fac referire la mănăstirea Bârsana datează din anul 1930. Toţi cei care vizitează ansamblul monahal al mănăstirii Bârsana rămân impresionaţi de frumuseţea acestui loc aşezat pe un mic deal, care îi întâmpină într-o lume sacră unde se pot reculege în linişte.

Mai sus pe hartă, chiar lângă graniţa cu Ungaria Ucraina, se află renumitul cimitir vesel de la Săpânţa. Acolo, mormintele au o trăsătură aparte, şi anume faptul că au alături o cruce viu colorată şi o poezioară care aminteşte de viaţa celui îngropat. Cimitirul vesel este apreciat pentru voioşia şi buna dispoziţie a rimelor şi a culorilor ce împodobesc crucile, făcând ca trecerea peste momentele funebre să fie mai uşoară.

După cum se vede, sunt foarte multe locuri şi lucruri de văzut în Maramureş, aşa că planificaţi-vă printre vacanţele la mare în Bulgaria şi o vizită prin ţara noastră, căci este într-adevăr frumoasă şi unică!

Nu mai fusesem în Sibiu de câţiva ani, şi am rămas surprinsă să văd atâtea schimbări în bine: centrul oraşului reamenajat cu piatră cubică şi pavele, celebrele fântâni arteziene, podul mincinoşilor atât de frumos întreţinut şi împodobit cu flori… nici nu mă miră motivele pentru care oraşul a fost desemnat în 2007 “Capitala Culturală Europeană”.

Hermannstadt, aşa cum este denumit Sibiul în germană, este plin de atracţii turistice printre care se numără:

-muzeul Brukental, cel mai vechi muzeu din România,care găzduieşte expoziţii de artă românească (lucrări consacrate din creaţia maeştrilor Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Corneliu Mihăilescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu), artă europeană, istorie, istorie naturală, istoria farmaciei, arme şi trofee de vânătoare etc.

-catedrala evanghelica, una dinstre cele mai impozante clădiri gotice din Transilvania. A fost construită în anul 1520, iar interiorul este dominat de bolţi arcuite şi pietre funerare pe peretele nordic. Turnul are o înălţime de aproximativ 73 de metri, şi se vizitează. Priveliştea din cele 4 turnuleţe este uluitoare, deoarece oferă o panoramă asupra întregului oraş.

-podul minciunilor, primul pod de fier turnat (fonta) din România, construit pentru a uni Sibiul de Sus cu Sibiul de Jos. Legenda spune că acest pod se va prăbuşi dacă cineva care stă pe el spune o minciună. Mai sunt şi alte legende care spun că îndrăgostiţii veneau să îşi declare iubirea pe acest pod, ţinând seama de faptul că podul se prăbuşeşte în cazul în care ei mint.

-străzile înguste ce amintesc de perioada medievală, clădirile vechi.

-muzeul de etnografie Astra, cunoscut sub denumirea de “muzeul satului din Sibiu”, ce cuprinde case şi construcţii româneşti din cele mai vechi timpuri.

-mărginimea Sibiului, unde este încadrată şi staţiunea Păltiniş, loc cu superbe peisaje ale naturii, unde iarna se şi schiază.

Incercati Sibiul! O sa va placa in mod sigur. Si ca sa vedeti cum este vremea, puteti sa accesati acest web cam din Sibiu. Distractie placuta!

Copacii încep să se scuture, lăsându-ne să admirăm peisaje de toamnă în care culorile calde şi vii ale frunzelor se îmbină cu culoarea pămantului şi a ierbii, creînd o imagine de întoarcere la origini: din pământ au răsărit, şi iată că în pământ se vor întoarce.

Pentru mine este un anotimp emoţionant, plin de frumuseţe, nu mă mai satur să privesc frunzele multicolore, să le adun în bucheţele sau să le simt foşnind sub tălpi. Toamna îmi aduce aminte de copilărie, de bogăţiile din curtea bunicilor: mere, pere, struguri, nuci, dovleci scobiti şi făcuţi felinar, seminţe coapte, must… Toate acestea sub o ploaie de frunze colorate, ce parcă abia aşteaptă să fie strânse, pentru a încinge o bătaie cu ele.

În încheiere, vă las să admiraţi câteva peisaje de toamnă surprinse de mine de-a lungul timpului. Pe mine mă aşteaptă o cană cu must, şi o plăcintă cu dovleac copt…

[View with PicLens]