Tot plimbându-mă pe acolo, am aflat mai târziu şi răspunsul: veveriţele erau atrase de oamenii care aduseseră nuci special pentru ele. Am primit şi eu două nuci de la o doamnă care a văzut mirarea de pe faţa mea, şi am intrat în jocul lor: am ciocnit nucile între ele. La un moment dat, o veveriţă mai curajoasă s-a apropiat de mine, şi a vrut să fie răsplătită pentru asta. Prima dată a fost un eşec: mie îmi era frică de veveriţă (să nu mă muşte), veveriţei îi era frică de mine, aşa că trăgeam amândouă de nucă, până când ea s-a speriat şi a fugit. Am reuşit să îi dau nuca a două oară, şi a plecat fericită.

Dar la un moment dat, când mi s-au terminat proviziile, am încercat să le atrag cu ghinde. A mers o singură dată, căci a doua oară s-au prins că nu mai am nimic bun pentru ele, şi m-au ocolit.

Dacă nu aveţi ce face într-o după-amiază, daţi o fugă până în Herăstrău. Aveţi distracţia garantată cu atâtea veveriţe care fac provizii pentru iarnă!